Mutare la adresa oprescusilegea.blogspot.com

Pentru mai multe informatii despre Legea 10, Primaria Municipiului Bucuresti si nu numai, va astept la Oprescu si legea.

Basescu trimite spre reexaminare propunerea de modificare a Legii 10

Basescu a trimis spre reexaminare propunerea de modificare a Legii 10, propunere initiata de catre Voiculescu. Pentru continutul cererii de reexaminare, vizitati acest link.

Oprescu schimba componenta Comisiei de Aplicare a Legii 10

Vreti sa vedeti componenta Comisiei de Aplicare a Legii 10 din Primaria Bucuresti? Vizitati acest link.

Voiculescu ii solicita lui Basescu promulgarea

Intr-o mostra de minciuna si tupeu, Voiculescu face un apel catre Basescu pentru a promulga modificarea legii 10:

"Presedintele fondator al Partidului Conservator, Dan Voiculescu, a facut astazi un apel la presedintele Traian Basescu sa treaca peste adversitatea politica si sa promulge legea PC care interzice evacuarea chiriasilor din casele nationalizate.

Voiculescu a precizat ca Partidul Conservator a fost preocupat in mod deosebit de acest subiect si a reamintit de situatii in care batranii s-au spanzurat pentru ca au fost evacuati din casele nationalizate si nu aveau unde locui.
Liderul conservator l-a rugat pe Traian Basescu sa nu-si incarce constiinta cu noi victime, sa lase deoparte adversitatea politica si sa promulge legea aprobata de Parlament.

“Am rugamintea ca domnul presedinte sa depaseasca, daca se poate, adversitatea politica si sa promulge legea pentru cei care ar trebui sa fie evacuati din casele nationalizate”, a declarat Voiculescu."

Doua comentarii:
1) batranii spanzurati exista doar in mintea lui Voiculescu: probabil o trauma psihica de la revolutie
2) pentru a evita "alte victime" trebuie despagubiti chiriasii cumparatori in baza legii 112 la pretul pietei!? Adica dai 3,000 USD sau 19,000 USD ca Basescu in Mihaileanu, stai 4-5 hai 10 ani moca si pe urma primesti din impozitele noastre un pret de 100-200 hai 500,000 EUR? Curat constitutional, Voiculescule!

Comisia de Aplicare a Legii 10

Sorin Oprescu se va ocupa de coordonarea directa a Comisiei de Aplicare a Legii 10, a Directiei Juridice, Contencios si Legislatie, a Directiei de Evidenta Imobiliara si Cadastrala, a Directiei de Administrare Patrimoniu, a Directiei de Urbanism si Amenajarea Teritoriului, precum si de alte domenii, potrivit hotnews.ro.

"Surse din Primarie au declarat pentru HotNews.ro ca va fi foarte "dificil" pentru Oprescu sa coordoneze toate aceste directii atit de importate, care s-au aflat, parte din ele, in subordinea lui Ludovic Orban si, ulterior, a viceprimarului Ionut Popa."

Mai baieti, ca sa faca treaba mai proasta decat Orban sau decat Popa, doctorul trebuie sa se straduie bine de tot!

Cum s-a votat pe partide modificarea Legii 10

Iata cum s-a votat pe partide modificarea Legii 10:




Pentru PD-L acest vot este ca turnesolul. Doar trei deputati Corneliu Momanu, Cristian Boureanu si Valeriu Tabara au votat impotriva. Restul tot o apa si-un pamant cu cei din triunghiul rosu: PSD, PC si PRM.

Parlamentul rusinii modifica Legea 10

Camera Deputatilor a adoptat astazi un proiect de modificare a Legii 10.
Practic orice urma de bun simt sau orice aparenta de drept a disparut din textul Legii 10. Va promulga Basescu aceasta lege?

via Hotnews.

Kovesi, despre recursul în materia proprietăţii

din Jurnalul National.

"JN: Doamna procuror general, la începutul acestei săptămîni, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a pronunţat o decizie cu foarte mare impact, o decizie mult aşteptată atît de foştii proprietari deposedaţi în timpul regimului comunist, cît şi de foştii chiriaşi deveniţi proprietari în baza Legii 112/1995. În aceste zile s-au făcut multe speculaţii, s-a spus că acţiunea dvs. Ar avea o tentă politică, s-a vorbit pînă şi despre o implicare a şefului statului. De altfel, ştim că şi în 1995, cînd s-a făcut un recurs asemănător de către procurorul general de atunci, tot aşa s-a vorbit despre implicarea politicului în treburile justiţiei; şi acea decizie a ÎCCJ a adus o serie de condamnări la CEDO. Acum eu vă întreb dacă există vreo implicare a politicului în acţiunea dvs. de a promova recursul în interesul legii (RIL)?
LK: Vă spun foarte clar că nu există nici un fel de implicare politică, singurele consideraţii care au stat la baza acestui recurs în interesul legii sînt cele de natură juridică. Deci este exclusă orice intervenţie de natură politică în formularea acestui recurs. Însă aş vrea să nuanţez puţin răspunsul la această întrebare. Potrivit legii, procurorului general îi revine, printre celelalte atribuţii, şi aceea de a formula RIL pentru unificarea practicii judiciare. România a suferit numeroase condamnări la CEDO din cauză că avem o practică judiciară neunitară. Dar acesta (n.r. – RIL) se formulează nu numai pentru că există condamnări la CEDO, dar şi pentru că am fost şi sîntem monitorizaţi din partea Comisiei Uniunii Europene privind măsurile pe care le luăm pentru unificarea practicii judiciare. Avem obligaţia de a monitoriza şi a lua măsuri...


JN: Măsuri pentru a nu mai avea decizii contrare pe aceeaşi problemă de drept, să explicăm oamenilor ce înseamnă...
LK: Da. Acest RIL a fost formulat în cursul anului trecut.


JN: V-aţi autosesizat?
LK: Nu. Am fost sesizaţi de Ministerul Justiţiei de anul trecut, care ne-a adus la cunoştinţă cîteva hotărîri judecătoreşti definitive, irevocabile în care instanţele s-au pronunţat pe aceeaşi problemă de drept, în mod diferit, unele instanţe au declarat admisibile acţiunile în revendicare întemeiate pe Codul Civil, altele nu. Am verificat şi am constatat că pe raza a cinci curţi de apel din ţară, spre exemplu, soluţiile erau diferite, deşi problema era aceeaşi. Motiv pentru care noi am formulat acest recurs. De fapt, ce înseamnă RIL? Înseamnă că noi punem în vedere Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) faptul că există o practică judiciară neunitară pe o anume problemă de drept şi cerem să constate că există o asemenea practică, după care instanţa urmează să decidă care dintre punctele de vedere exprimate de judecători în soluţiile date este corect în aşa fel, încît, după pronunţarea unei soluţii la RIL, toate instanţele să procedeze în mod unitar.


JN: De obicei, ca iniţiator al RIL, vă spuneţi punctul de vedere şi cereţi instanţei să aleagă o anume soluţie dintre cele analizate...
LK: Opinia pe care noi o promovăm cînd introducem RIL nu este obligatorie pentru ÎCCJ. Să nu uităm că la ÎCCJ sînt judecători cu cea mai mare experienţă în domeniul dreptului, sînt într-un număr destul de mare, şi atunci este normal ca o soluţie pe care aceşti judecători o dau să fie soluţia care va dirija într-un anumit fel practica judiciară.


JN: Deci chiar l-aţi făcut în interesul legii, după cum este denumirea lui, nu pentru că aveţi interese personale sau de grup?
LK: Vă asigur că nu este nici un interes de natură personală şi nici de natură politică în formularea acestui recurs în interesul legii.


Decizia ÎCCJ "a ieşit" după patru amînări
JN: Acum, că am lămurit cine v-a sesizat şi de ce aţi formulat RIL, vă întreb de ce a durat atît de mult judecarea acestui recurs în interesul legii, spre deosebire de alte cazuri care au fost soluţionate, după ştiinţa mea, într-un termen mult mai scurt, de o lună?...
LK: A fost surprinzător şi pentru noi că judecarea acestui recurs a durat atît de mult. Au fost patru amînări, ceea ce în alte recursuri nu s-a întîmplat. Probabil şi pentru că era o temă de drept, o speţă grea, probabil acesta este motivul principal.


JN: Preşedintele ÎCCJ, domnul judecător Nicolae Popa, a declarat pentru Jurnalul Naţional, în seara zilei în care s-a dat verdictul ÎCCJ, că în susţinerea acţiunii dvs. aţi fi avut două "trepte". Adică aţi formulat recursul acum un an şi mai bine, prin care v-aţi situat pe o anumită poziţie, şi aceea ar fi oarecum, deducînd, extrăgînd esenţa, de partea chiriaşilor. Apoi aţi fi avut "o revenire" cu o "precizare" către Înalta Curte în care nu s-a mai specificat care este poziţia procurorului general în această materie spinoasă. Care este...
LK: Nu comentez ceea ce preşedintele ÎCCJ a declarat, dar vă pot spune următorul lucru: opinia a fost formulată atunci cînd am dedus judecăţii recursul. Ulterior, prin încheierea de la 10 decembrie 2007, ÎCCJ ne-a spus să prospectăm practica judiciară şi pe raza altor curţi de apel. ÎCCJ a spus că pentru a se putea pronunţa este necesar să mai verificăm şi alte soluţii de practică judiciară, să le spunem dacă practica judiciară este în continuare neunitară şi, dacă da, să înaintăm punctele de vedere. Noi am mai verificat şi la celelalte curţi de apel din ţară şi am informat ÎCCJ.


JN: Deci n-aţi renunţat la poziţia exprimată iniţial, aceea de a cere constatarea inadmisibilităţii acţiunilor de revendicare formulate în baza Codului Civil!?
LK: Nu, nu am renunţat. La ultimul termen procurorul de şedinţă, pentru a evita orice fel de speculaţii, a precizat în mod clar care este punctul nostru de vedere. Vă repet, n-a fost vorba despre nici o influenţă, nici politică, nici economică.


Fără motivare, decizia este neclară
JN: În esenţă, punctul de vedere exprimat de dvs. este acela ca acţiunile formulate în baza art. 480 şi următoarele din Codul Civil să fie inadmisibile?
LK: Da. Noi am menţionat că am considerat întemeiat punctul de vedere, potrivit căruia acţiunile formulate în temeiul Legii 10/2001 să se realizeze prin procedura stabilită în această lege, pentru că acesta a fost de fapt şi scopul legii, nu? Să avem o lege specială care să ne reglementeze această problemă de drept.


JN: Acum ştim cu toţii care este decizia ÎCCJ. Acest verdict contribuie la unificarea practicii judiciare sau nu?
LK: Deocamdată noi am văzut doar minuta. Este important să apară şi motivarea hotărîrii şi abia după aceea noi vom putea spune dacă într-adevăr se va unifica practica sau nu. Oricum, trebuie să spun că deciziile pronunţate avînd la bază un RIL au putere numai pentru viitor şi sînt obligatorii pentru toţi judecătorii din ţară. Ca procuror nu pot să comentez decizia ÎCCJ.


JN: Consideraţi că prin decizie, instanţa v-a dat dreptate dvs. în totalitate?
LK: Nu cred că scopul unui recurs în interesul legii este să-mi dea dreptate mie. Este important că ÎCCJ a stabilit că există practică judiciară neunitară şi este important că a emis un punct de vedere. Cît de clar va fi acel punct de vedere ne va demonstra viitorul.


JN: Atunci, spuneţi-ne, că nu am înţeles clar, care este poziţia instanţei: sînt inadmisibile acţiunile pe Codul Civil sau sînt admisibile în anumite condiţii?
LK: Pînă nu e motivată hotărîrea instanţei nu pot să vă răspund la această întrebare.


"Accesul la tribunale nu este un drept absolut!"
JN: Dvs., în susţinerea poziţiei exprimate, cum argumentaţi, pe înţelesul cetăţeanului, de ce ar trebui să fie declarate inadmisibile acţiunile în revendicare deschise pe Codul Civil?
LK: Punctul nostru de vedere a plecat inclusiv de la hotărîri pronunţate de CEDO. Şi aici am exemplificat cu cauza "Golder contra Regatului Unit" din 1975, prin care se spune că "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut" şi că "există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept". Există posibilitatea ca printr-o lege internă să stabileşti un anumit cadru procedural în soluţionarea problemei de drept. Exact asta s-a făcut de către legiuitor prin adoptarea Legii 10/2001, o lege specială prin care s-a voit să se reglementeze situaţia imobilelor care trebuie restituite foştilor proprietari. Legea are un anumit termen în care se pot introduce acţiunile în revendicare.


JN: Avem foştii proprietari îndreptăţiţi să-şi primească fie proprietăţile, fie despăgubiri la valoarea reală a acestora, care reclamă îngrădirea accesului la justiţie. Şi foştii chiriaşi, deveniţi proprietari în baza Legii 112/1995, pe ei unde îi încadrăm? Sînt cumpărători de bună credinţă?
LK: Sigur că sînt! Noi în formularea RIL nu am urmărit să împiedicăm cuiva accesul la justiţie, ci doar să se respecte procedura specială instituită de legiuitor. Din 2001 şi pînă în prezent sigur că foştii proprietari puteau să introducă acţiunile pe dispoziţiile Legii 10. Te poţi adresa justiţiei în termenele prevăzute de lege. Rămîne de văzut dacă în termenele prevăzute de Legea 10/2001 modificată sau în cele prevăzute de Codul Civil."

Un interviu despre recursul in interesul legii

Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, acorda un interviu in Jurnalul National, interviu pe care il redau mai jos:

"Preşedintele Instanţei supreme, Nicolae Popa, vorbeşte în premieră şi în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional despre culisele deciziei dispuse în materia proprietăţilor naţionalizate sub regimul comunist. În ziua dezbaterilor, 95 de judecători s-au sufocat înghesuiţi, precum "sardeluţele", într-un spaţiu de 40 de persoane şi au ales cu 50 de voturi soluţia a treia din cinci variante. Magistratul acuză politicul pentru rezolvarea acestei probleme printr-o legislaţie emisă mai mult în scop electoral decît în interes general.


Jurnalul Naţional: Domnule preşedinte, să vorbim despre problema spinoasă a recursului în interesul legii (RIL) în materia proprietăţilor naţionalizate. Ştiu că nu puteţi comenta decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) pînă nu apare motivarea, fără să fiţi acuzat că vă antepronunţaţi. Despre derularea acestui proces ne puteţi spune, mai ales că s-a vorbit despre presiuni, influenţe asupra judecătorilor...
Nicolae Popa: Totul a început cu un RIL şi, pentru a lichida unele comentarii că a durat nu ştiu cît ori că n-a înţeles procurorul general de ce a durat atît de mult, vă spun că Înalta Curte a fost sesizată la 4 octombrie 2007. Să nu înţeleagă cineva că judecarea a durat un an şi ceva. Termenul care s-a dat a fost 10 decembrie, cînd judecătorii au considerat necesar să solicite procurorului general să extindă puţin investigaţiile în privinţa practicii neunitare la nivelul tuturor curţilor de apel din ţară, astfel încît să se poată judeca în totală cunoştinţă de cauză. La 7 aprilie 2008 procurorul general a înaintat notele dezvoltătoare. În mod corespunzător s-a dat termen pentru ca între timp toate aceste documente să fie supuse analizei celor patru secţii ale ÎCCJ. Pentru că noi ne întrunim în Secţiile Unite, dar trebuie să venim pregătiţi acolo, să cunoaştem dosarul.


JN: Dar este o coincidenţă faptul că verdictul instanţei a venit taman în timpul campaniei electorale pentru alegerile locale şi cu doar cîteva luni înainte de declanşarea alegerilor generale?
NP: Este absolut întîmplător, verdictul Înaltei Curţi n-are nici o legătură cu alegerile.


JN: Dar au fost nişte amînări ale pronunţării? Din ce motive?
NP: Nu. N-au fost amînări. S-a dat termen în continuare, pentru dezbateri.


JN: De cînd aţi avut la dispoziţie toate informaţiile necesare pentru a vă putea pronunţa şi pînă la soluţionare cît timp a trecut?
NP: S-a trecut la dezbateri şi s-a mai dat termen o dată, deoarece judecătorii au cerut să se mai gîndească. Ei au dreptul să ceară asta. Aici au fost autorizate proteste de cîte trei zile din partea celor care apărau un punct sau altul de vedere. Am primit numeroase sesizări din partea foştilor proprietari pentru respingerea RIL. Toate au fost prezentate în şedinţa de judecată.


Verdict în înghesuială de "sardeluţe"

JN: Cîţi judecători au participat la dezbateri?
NP: Au fost prezenţi 94 de judecători şi cu magistratul asistent, în total 95.


JN: Dezbaterile au fost aprinse? S-a vorbit despre neînţelegeri, atmosferă teatrală...
NP: Dezbaterile la noi sunt îndeobşte foarte aprinse şi este firesc să fie aşa. În rest, sunt poveşti. Am auzit şi eu că deja s-au ţesut legende. Toată discuţia a fost civilizată, ca între specialişti. Nimeni n-a jignit pe nimeni, n-au fost accente pur demonstrative, s-a discutat pe argumente juridice.


JN: Cîte ore aţi dezbătut? Aţi făcut mai multe pauze?
NP: În pauză cei care au propus diverse variante au fost rugaţi să şi le noteze şi atunci ne-am retras şi am rezolvat cu colegiul de conducere nişte probleme. A trebuit să facem o pauză şi pentru că nu se mai putea respira. Să deschidem ferestrele larg pentru că se sufocau judecătorii. Oamenilor le venea rău avînd în vedere că stăteam cu geamurile închise pentru că vizavi era un protest fără legătură cu acest dosar, unde se punea "muzica" foarte tare, că la un moment dat nu ne mai auzeam.


JN: Nu aveţi aer condiţionat?!
NP: Ba da. Dar nu mai făcea faţă. Eram 94 de judecători şi cu magistratul asistent 95, într-o sală în care încap 40 de oameni. Pentru că nu se mai putea respira am întrerupt o jumătate de oră.


JN: Se poate spune că aţi stat precum sardeluţele, strîmb, judecînd drept?...
NP: Exact. Însă judecătorii au fost extraordinari şi au suportat. În total am discutat cinci ore, soluţia a fost adoptată cu majoritate de voturi.


Au ales varianta a treia, din cinci
JN: Între cîte variante de soluţii aţi avut de ales?
NP: Între cinci variante, trei fuseseră propuse de Secţia civilă. A treia variantă a fost votată cu majoritate.


JN: Ce înseamnă în cazul acesta majoritatea?
NP: Era de 40. Au fost largă majoritate.


JN: Cîţi au votat pentru, 50, 60, 80 de judecători?
NP: A fost o soluţie de respingere a recursului şi alte patru propuneri de admitere apropiate, cu diferenţe de nuanţă.


JN: Domnule preşedinte, cîţi au votat pentru decizia dată?
NP: Au fost şi variante care au întrunit 3, 5, 16 şi 21 de voturi. Dar nu aceasta este important, pentru că din momentul în care se adoptă, decizia este a Curţii, este asumată de toţi. De aceea ea va fi semnată de către toţi judecătorii.


JN: Cînd va ieşi motivarea?
NP: Va ieşi probabil într-o săptămînă sau o săptămînă şi jumătate. E greu pînă îi prindem pe toţi să semneze pentru că judecătorii sunt foarte dispersaţi în activitatea lor. Fiecare va vedea proiectul de decizie şi va face observaţii înainte de a semna.


JN: Cîţi au votat varianta trei?
NP: Să se respingă recursul au fost cam 15 voturi. Pentru varianta care a întrunit majoritatea au fost 50 de voturi cred, restul judecătorilor au fost pentru cele foarte apropiate de această variantă admisă. Şi atunci oamenii au spus: "Nu! Păi ne raliem toţi!". Dar n-are importanţă. S-a votat, nimeni nu contestă votul, curtea îşi asumă decizia.


Interese multiple
JN: S-a vorbit foarte mult de interesele din spate.
NP: Materia retrocedării proprietăţilor naţionalizate în timpul regimului comunist a creat destule emoţii...


JN: Să ne amintim de anul 1995, cînd o decizie a ÎCCJ la un recurs promovat de procurorul general de atunci ne-a adus multe condamnări la CEDO...
NP: N-are nici o legătură soluţia de atunci cu cea de acum. Atunci exista un alt context social.


JN: Spuneţi-mi despre interese.
NP: În materia aceasta sunt implicate enorm de multe interese. Ale celor părţi în procese, dar şi ale altora. Sînt avocaţi de o parte şi de alta, nu ne interesează. Dar noi nu putem să ne facem că nu observăm aşa ceva. Sînt implicaţi cei care au ei înşişi interesele lor şi ne-au spus că am încălcat procedura şi că nu i-am primit în sală. Mă surprinde că există avocaţi care asistă părţile şi nu le-au informat că, potrivit Codului, recursul în interesul legii nu este public în sensul acesta, are un caracter abstract şi părţile nu se citează. Acesta este un element pe care un avocat trebuie să-l ştie încă de cînd era student în anul trei.


JN: Ce alte tipuri de interese mai identificaţi?
NP: Sînt interese care sunt ireconciliabile în cazul acesta. Gîndiţi-vă la interesul dezvoltătorilor imobiliari, pentru că s-a întîmplat, ei abia aşteaptă să-şi dezvolte ideile pe nişte spaţii care să fie cîştigate în instanţă prin persoanele care le revendică. Sunt şi interesele celor care cîştigă procesele de a-şi valorifica bunurile imediat. Ce valoare are şi terenul acum şi constucţiile într-un anumit perimetru al oraşelor şi nu mă refer numai la Bucureşti. Spun oamenii că noi sîntem de partea foştilor chiriaşi sau a foştilor proprietari. Nu se poate gîndi aşa. Nu noi nu putem fi decît de partea legii.


JN: Ajungem la soluţiile legislative.
NP: Aici e vorba mai întîi de o politică legislativă pe care nu noi o punem acum în discuţie. Ci a pus-o CEDO în discuţie. Dar noi, judecătorii, suntem oameni care trăim în această cetate sîntem parte a acestei societăţi şi nu putem să ne facem că nu observăm. Judecătorul probabil că este tentat să facă aprecieri în legătură cu inconstanţa legislativă. Uneori poate cu imoralitatea soluţiilor, dar asta este altceva. Dar nu putem să nu constatăm că România are cea mai neunitară politică legislativă. Noi vorbim de practică judiciară şi arătăm cu degetul spre judecători cînd practica legislativă este neunitară?! Ce vreţi să iasă dintr-o politică legislativă atît de inconsecventă?


JN: Este inconsecventă, din lipsa de etică sau din...
NP: Vreţi să vă spun direct? Vă spun. Pentru că în loc să se facă lege în interes general dintr-un început cum au făcut-o ungurii, spre exemplu, şi alte state foste comuniste, s-a făcut din chestiunea asta o treabă electorală. Şi asta a fost totul, stimată doamnă! De la Legea 18/91 şi pînă în 2001, s-a făcut din asta un capital electoral. Cine a dat dreptul foştilor chiriaşi să-şi cumpere locuinţele, în 1995? Judecătorii? Ei sunt de vină pentru asta? Nu, legiuitorul. După care s-a venit cu Legea 10 în care s-a spus: dacă nu le faci timp de trei luni, după care s-a prelungit de două ori termenul, ai pierdut dreptul, şi a devenit acţiunea inadmisibilă în felul acesta. Spune cine? Legiuitorul. Şi acuma îi introduce pe judecători în acest clenci. Pentru că acuma toată lumea discută între admisibilitatea sau inadmisibilitatea acţiunii în revendicare, dar pînă la urmă aceasta e chiar o chestiune secundară. Judecătorul a procedat într-un mod pe care el l-a interpretat şi a procedat în baza unei legi inconsecvente.


JN: Cumpărătorii de rea-credinţă pot pierde casele!!!!?
NP: Domnule preşedinte, alte state foste comuniste nu au atît de multe condamnări la CEDO, cum are România. Dumneavoastră cum vă explicaţi?
Vă întreb eu de ce au rezolvat ungurii între 1991 şi 1994 toate cazurile în această materie de restituiri? Pentru că au găsit o soluţie legislativă adecvată. Au adoptat o soluţie de îndreptare a nedreptăţii prin nişte dezdăunări parţiale. Au fost foarte serioşi, au dat titluri de stat celor care au solicitat. N-au dat nimic înapoi, nici o proprietate. Şi nimeni n-a mai contestat, nu există cauze pe această materie la CEDO. Polonia n-are deloc lege, n-au dat nimic înapoi, instanţele au spus: "Nu avem lege". Şi au fost primiţi înaintea noastră şi în NATO, şi în UE. Modelul român de "restitutio in integrum" a ajuns în Parlamentul polonez, legea a plecat la promulgare, a trimis-o preşedintele înapoi în 2004 şi de atunci nu s-a mai întors. E Polonia, e altceva! Deci sînt guvernări conservatoare, de orientare de dreapta şi n-au putut să scoată în Parlament o lege.


JN: După decizia Curţii de săptămîna trecută, s-au lansat public acuzaţii la adresa instanţei că ar fi favorizat foştii chiriaşi prin soluţia adoptată la recursul formulat de procurorul general, Laura Codruţa Kovesi.
NP: Nu se poate gîndi aşa. Uitaţi-vă la cauza Raicu împotriva României. Un fost chiriaş care a cîştigat la CEDO!


JN: Da.
NP: Şi cine a dat-o? Cumva vreo instanţă din România? Nu! A dat-o CEDO. Şi ce spune? Trebuie să aveţi grijă să nu se pună în pericol securitatea raporturilor juridice. Proporţionalitatea de ingerinţă şi se face trimitere la Pincova şi Pinc din 1997, foarte cunoscută, în legătură cu sistemul legislativ şi cel judiciar intern. Se vorbeşte aici despre faptul că "atenuarea vechilor neajunsuri aduse nu trebuie să creeze noi pagube disproporţionate".


JN: Adică nu poţi să faci un act de dreptate, printr-o altă mare nedreptate.
NP: Da. Deci, trebuie să existe o proporţionalitate de ingerinţă. Există şi o altă realitate pe care o conţin deciziile CEDO. De un an şi jumătate sau doi ani, CEDO notează repetitiv în decizii atunci cînd bunul nu se mai poate restitui, spre exemplu, pentru a proteja buna-credinţă a cumpărătorului.


JN: Din perspectiva asta, foştii chiriaşi deveniţi proprietari în baza Legii 112/1995 pot să nu se teamă că-şi vor pierde casele?
NP: Da, în această lumină proprietarii de bună-credinţă nu au a se teme că vor rămîne fără casă. Dacă e altfel, atunci statul trebuie să-i despăgubească la valoarea reală a investiţiei. Aşa a spus CEDO în cazul Raicu, deci nu spunem noi, Înalta Curte, acest lucru, acum. A spus CEDO.


JN: Dar ce a spus, de fapt, ÎCCJ, prin decizia din 9 iunie?
NP: Noi ce am spus în minută? Că atunci cînd sînt în concurs legea specială cu legea generală are prioritate legea specială.


JN: Dar nu e nimic nou, acest lucru se ştia, era deja statuat...
NP: Ce e atît de criticabil acest aspect? Noi am spus mai mult decît am fost sesizaţi. Am avut de optat între moduri de formulare: sînt inadmisibilie acţiunile pe Codul civil după expirarea termenelor Legii 10, ele trebuie soluţionate numai prin Legea 10. Dar noi am spus că dacă e controversă între legea specială şi CEDO, se dă prioritate Convenţiei.


JN: Şi acest principiu este statuat de Constituţie, nimic nou.
NP: Da, este un principiu constituţional, dar şi de drept comunitar. Dar noi am mers mai departe şi am spus că se dă prioritate Convenţiei fără să se aducă atingere un drept dobîndit, precizare făcută pe baza jurisprudenţei CEDO. Şi acest lucru se va face pe baza unei acţiuni în revendicare pe drept comun. Sînt acum unii atît de ameninţători, ne spun: "Vă vom reclama şi vom cîştiga". Ce înseamnă asta?


JN: Deci nu s-a închis total calea acţiunii în revendicare pe baza Codului civil. Aţi mers pe varianta da, sînt admisibile, dacă şi numai dacă, nu se periclitează alt drept cîştigat, dacă nu se pune în pericol securitatea raporturilor juridice.
NP: Da. Pe baza jurisprudenţei CEDO. Vă spun că a apărut în revista română de drept privat un articol semnat de trei cadre didactice de la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti, profesorul universitar doctor Viorel Ciobanu şi conferenţiarii univ. dr. Marian Nicolae şi Flavius Baias, cu mare autoritate ştiinţifică. Se intitulează "Este admisibilă acţiunea în revendicare a imobilelor preluate fără titlu supuse restituirii în condiţiile Legii 10/2001?", articolul fiind întins pe 120 de pagini.


JN: În esenţă ce spun?
NP: În concluzie spun că nu sînt admisibile. Noi, Înalta Curte, n-am mers pînă la concluzia asta, care este una doctrinară.


JN: Unde v-aţi oprit?
NP: La ideea de a proteja, de a asigura o cale deschisă şi acţiunii în revendicare pe Codul civil.


JN: Şi aţi lăsat liber la interpretarea şi aprecierea judecătorilor.
NP: Da.


JN: Tocmai de aceea, foarte mulţi oameni spun că decizia instanţei a fost...
NP: ... că a fost şi cu carne şi cu brînză. Am auzit şi lucruri de astea...


JN: Spun că a fost o lipsă de curaj în a merge pînă la capăt, că n-aţi avut curajul să spuneţi lucrurilor pe nume, că e mai mult o teorie, că evocaţi principii arhicunoscute fără a tranşa problema astfel încît să determinaţi o practică unitară, că nu daţi o soluţie pragmatică...
NP: Păi, puteam s-o facem noi, doamna Fotache, în condiţiile în care nu sînt numai cele patru categorisiri de soluţii. Puteam noi să găsim soluţii pentru zecile de variante de soluţii pe care le-au imaginat judecătorii? Nu puteam să găsim.


JN: Dacă aţi fi mers pînă la capăt, pronunţînd o soluţie pragmatică pentru unificarea certă a practicii judiciare, ar fi fost acesta un motiv pentru eventuale viitoare condamnări la CEDO?
NP: E greu de spus, depinde şi cum sînt apărate interesele la CEDO. Ca să vă răspund ar însemna să intru în zona gri a contactului între lege şi judecător, înspre chestiunile politice. Legea e o măsură politică înainte de toate şi după aceea devine juridică. Ea e adoptată în cadru politic şi noi nu ştim cam cum se vor pronunţa judecătorii. Ar însemna să spunem net că se va aplica Legea 10, dar alţii la nivel internaţional ar spune da, dar aţi limitat accesul la justiţie. La ce am făcut noi, probabil vom fi atacaţi şi pe această soluţie, dar Curtea de la Strasbourg va stabili acolo, va putea să constate dacă decizia noastră este în baza spiritului Convenţiei Europene şi a soluţiilor de jurisprudenţă. Noi am dat un punct de plecare: să nu se pună în pericol un drept cîştigat. Pentru că se poate stabili, de pildă, că a fost cumpărător de rea-credinţă.


JN: Cînd se consideră ca a fost vorba de rea-credinţă?
NP: Sînt foarte multe posibilităţi, nu se poate rezuma. De exemplu, dacă a început acţiunea în revendicare înaintea apariţiei Legii 10 şi nu s-a soluţionat pînă astăzi şi chiriaşul ştia că e pe rol, ştia că imobilul e în litigiu, dar totuşi şi-a luat riscul să cumpere, în cazul acesta se va spune că e un titlu obţinut cu rea-credinţă. Şi cei care au vîndut, adică statul, şi-au luat riscul. Cel care acuză de rea-credinţă trebuie să o şi dovedească însă.


JN: Şi atunci bunul poate fi restituit fostului proprietar, în natură?
NP: Şi atunci, sigur că da, bunul poate fi dat fostului proprietar păgubit, în materialitatea lui.


JN: Iar acolo unde nu există rea-credinţă, se protejează dreptul fostului chiriaş, iar fostul proprietar va fi despăgubit în bani la valoarea reală?
NP: Da, dar şi aici sînt o mulţime de...


JN: Dar sper că nu cu acţiuni la Fondul Proprietatea, nefuncţional, după cîte se vede!
NP: De ce vă spun că politica noastră legislativă a stat la baza acestei diversităţi de soluţii judecătoreşti şi ne obligă pe noi de aproape 20 de ani să nu reuşim să ajungem la un liman în problematica asta.


JN: Cine-i de vină din lumea politică, pentru legislaţia "inconsecventă" şi tratarea problemei ca miză electorală?
NP: Nu mă interesează. Eu nu arăt cu degetul spre o clasă politică anume care a fost la guvernare între nu ştiu ce ani. Parlamentul e format din toate partidele, sigur că au decis cei care au fost la un moment dat în majoritate. Asta e, doar ştiţi ce mi-a spus fostul preşedinte al CEDO cînd a fost aici, în România, şi i s-a părut că sînt puţin iritat? "De ce te văd iritat? Că voi aţi luat soluţia asta prin legea voastră. V-a obligat cineva să luaţi soluţia asta? Noi luăm act de soluţia voastră. V-aţi obligat să daţi înapoi tot. Respectaţi-vă obligaţia!", mi-a spus. Şi acum vine lumea şi spune că judecătorii sînt de vină?!? Sînt judecătorii de vină că aplică o lege inconsecventă, care n-are soluţii unitare?


"S-a tras linioară pentru fiecare mînă ridicată şi la sfîrşit s-au numărat linioarele"
JN: Să revenim la interesele de tot felul, la interesul politic.
NP: Cînd am spus că totul a fost transformat într-un interes electoral, toţi au fost implicaţi, mă gîndesc eu acum şi v-am spus-o şi nici nu mi-e frică s-o spun. Sînt convins că acesta este adevărul. Dacă cauţi soluţii pentru interesul general actual şi de perspectivă pentru că, gîndiţi-vă, exemplul Poloniei, cînd acel preşedinte l-a chemat pe primul-ministru, cel mai bun specialist în probleme financiare, i-a cerut un studiu privind impactul legii restitutio in integrum asupra cheltuielilor bugetare, s-a stabilit că trei generaţii trebuiau să suporte să plătească. Ei au putut să ia în calcul interesul general!


JN: Am înţeles, sînt argumente juridice serioase la baza deciziei, dar nu vă e teamă că pronunţarea verdictului chiar în campanie electorală va atrage asupra Înaltei Curţi o percepţie de politizare?!
NP: Numai cu rea-credinţă se poate spune aşa ceva. Toţi judecătorii au fost liberi să-şi exprime punctul de vedere. Varianta aleasă a fost conturată de judecători în materie, la care apoi s-au raliat toţi judecătorii. Votul a fost deschis. Nu am nicăieri tabel cu judecătorii care cum a votat. N-a rămas nimic din modul în care s-a votat, am vrut să nu fie ca atunci în 1995, cînd s-au făcut tabele, cu semnătură cu tot. Acum n-am bifat pe nimeni cum a votat. N-am nicăieri tabel, nici nu mă interesa. S-a tras linioară pentru fiecare mînă ridicată şi la sfîrşit s-au numărat linioarele. Acum fiecare a fost liber, ca între specialişti, fără ridicat de tonuri şi fără intenţii subterane din partea celor care au discutat. Se putea să nu se obţină majoritatea şi atunci trebuia să amînăm şi să căutăm alte soluţii, dar s-a obţinut.


JN: V-aţi bazat şi pe practica Instanţei Supreme la găsirea soluţiei?
NP: Cum să nu? Secţia civilă a noastră nu are în practică procedeul comparării de titluri.


JN: Păi, pînă la urmă, se trece la compararea de titluri, după decizia aceasta?
NP: Asta e treaba judecătorului. Noi n-am spus niciodată aşa ceva. Compararea de titluri şi preferabilitatea pe temeiul acesta sînt creaţii doctrinare şi atunci lucrurile se complică şi mai tare.


"În SUA, fiecare judecător are feuda lui..."
JN: Revenind la termenul de soluţionare a RIL...
NP: Termenul de soluţionare e în general de trei luni. În acest caz a fost sub trei luni, din aprilie pînă pe 9 iunie. Înainte, instanţa soluţiona trei sau cinci RIL pe an şi acum noi avem între 90 şi 100 RIL pe an. Păi, ce să vă spun? Că m-am întîlnit cu preşedintele Curţii Supreme din SUA şi l-am întrebat ei cîte primesc pe an şi cîte soluţionează? Mi-a spus că primesc 6.000, soluţionează 40 pe an, restul le selecţionează pentru respingere. Ei sînt doar nouă judecători şi fiecare judecător are feuda lui, nu există să se amestece cineva. Nemţii, Trib. Suprem Federal german, nici nu se gîndeşte cineva să vină să ceară socoteală judecătorului...


JN: Dar e alt sistem...
NP: La francezi, care au sistem ca al nostru, nu vin acolo toţi avocaţii, ci numai cei nominalizaţi pe lista specială. Nemţii, la fel, au selecţionat avocaţii care au dreptul să pună concluzii la instanţa supremă. Iar la ei, păi, au în cod prevederi care le permit judecătorilor curţilor de apel ale landurilor ca atunci cînd pronunţă o sentinţă să spună dacă e cu drept sau fără drept de recurs. El, judecătorul, decide asta. Şi nu i-a dat nimeni în judecată, nu s-a dus nimeni la CEDO să spună că i s-a închis calea spre justiţie.


JN: Gîndiţi un proiect de modificări legislative în acest sens?
NP: Există. Vrem să ne aliniem sistemului de filtru european, dar o să sară în sus toată lumea că de ce respingem recursurile, ajungînd să reţinem doar 50-60 de recursuri. Păi, o să spună atunci unul şi altul că judecătorii au făcut-o pe pile, pe bani, pe cine ştie ce... Eu le-aş spune oamenilor să aibă încredere în justiţie.


"Justiţia a fost programatic minată!"
JN: Deci să aibă încredere?
NP: Da. Am fost catalogaţi cîteodată că luăm partea cuiva. Nu, nu-i adevărat. Justiţia a fost programatic minată, subminată, distrusă aproape. Oamenii au şi multe dezamăgiri, dar eu le spun să aibă încredere în justiţie. Cel puţin la nivelul ÎCCJ să fie convinşi că facem ce trebuie ca să spunem drept oamenilor. Din nefericire, cultura e alimentată în stil foarte conflictual: ei ori nu ştiu să-şi apere drepturile, ori vor să şi le apere cu orice preţ. Trec printre ei cînd vin la biroul meu. Îi aud cum spun: "Eu trebuie să cîştig cu orice preţ. Şi de aici tot felul de scheme halucinante că s-a cîştigat pentru că ăla s-a dus, a dat nu ştiu cui, a făcut, a dres. Nu se poate aşa. Trebuie să cîştigi cu preţul legii şi nu cu orice preţ. De 2.000 de ani judecătorul a zis daţi-mi faptul şi eu vin şi dau dreptul. Ei nu, acum omul vine cu faptul pe care îl deformează de multe ori prin mărturii mincinoase şi vrea să-i spună el dreptul judecătorului. E invers. Vrea să impună o stare de fapt care este sau nu corespunzătoare şi vrea să-i impună judecătorului. Iar dacă nu pot face asta, atunci te fac bandit, escroc, infractor. De aici nu ştiu cîte procese în care sînt judecătorii implicaţi.


JN: Revenind la proprietăţile naţionalizate în perioada 6 martie 1945-decembrie 1989, aş vrea să revenim la securitatea raporturilor juridice.
NP: Vă dau un exemplu, acum vreo şase luni s-a desfăşurat un colocviu coordonat de o distinsă doamnă avocat, în care s-a vorbit despre protecţia investitorilor. Nu ne-a interesat pe noi aşa ceva, că se spune că sînt puse sub semnul întrebării interesele investitorilor...


JN: În această materie, de ce?
NP: În această materie. Păi, dacă şi în 2050 va veni unul cu un document în mînă şi va spune, pardon, eu sînt proprietarul aici, luaţi-vă catrafusele şi plecaţi de aici?! Şi în 2100. Ba, mai mult, am văzut că s-a atacat la Curtea Constituţională (CC) constituţionalitatea acestor legi, că vine cineva şi spune staţi puţin că eu am fost viciat de proprietate înainte de 6 martie 1945. De ce să nu mergem atunci pînă la Burebista, cu restituirile? Ei, iată, ce se întîmplă, limitele pe care le-a pus legiuitorul sînt limite pe care le-a vrut legiuitorul, nu le punem noi în discuţie. Să se înţeleagă faptul că noi nu putem să vorbim aşa în conţinutul deciziei noastre, nici nu putem să ne răfuim acum cu Curtea Europeană, cum fac într-un fel deghizat cei trei în articolul din revista de drept privat român, că nici CEDO nu e consecventă.


JN: Înalta Curte a dat un punct de plecare, dar pînă la urmă decizia aparţine judecătorului, în mare măsură, astfel că este posibil ca totuşi practica judiciară să fie în continuare neunitară.
NP: Să ştiţi că şi eu sînt extraordinar de nemulţumit că judecătorii sînt puşi în situaţia să judece fie aşa, fie aşa. Sînt absolut bulversat şi am mari nemulţumiri uneori chiar faţă de libertatea pe care o au judecătorii în interpretarea acestei legi neclare şi chiar diferite de la o perioadă la alta. E important aici că nici deciziile Curţii Constituţionale nu se iau în seamă. Adică ele sînt obligatorii pentru toată lumea şi tocmai pentru judecători nu? În cazul Păduraru contra României, apărarea a prezentat decizii ale CC. Judecătorii n-au reţinut practica CC cum au făcut, de altfel, şi judecătorii CEDO. Ca şi cînd această instituţie nici n-ar exista. Or ea există, în baza unui principiu nu numai constituţional, dar şi de drept european.


JN: Revenind, spuneţi-ne, se va unifica practica judiciară în urma deciziei din 9 iunie sau nu, că sîntem monitorizaţi pe acest aspect de Comisia Uniunii Europene?
NP: Să aşteptăm să apară motivarea şi să vedem cum va evolua practica judiciară!"

Oprescu tatal - chirias fortat

Am gasit acest articol publicat in Curentul.

"Ziarul "Curentul" vă arată cum tatăl lui Sorin Oprescu nu a vrut nici în ruptul capului să părăsească un imobil care nu îi aparţinea, dar nici să negocieze un contract de inchiriere, deşi a fost notificat prin executorul judecatoresc.
Toată povestea se învârte în jurul unei vile aflate în cartierul bucureştean de lux Primăverii, pe Str. Maxim Gorki nr.18. Vila ridicată de către familia Firică a fost naţionalizată în 1948 şi apoi repartizată în 1972 generalului Oprescu. Imobilul are acum două apartamente de câte 240 mp utili + pod comun de 264 mp şi curte de 365 mp, cu 2 garaje. Mircea Oprescu ocupă unul dintre ele."

Gasiti aici si aici, confirmarea ca procesele sunt reale.

Oare Oprescu ajuns primar general va raspunde vreodata la notificarea de mai jos?

Popa si porcul din ajun

O practica veche romaneasca este ingrasatul porcului in ajun. O stie orice student in apropierea sesiunii, o stiu si Inimaroiu si Poteras, ce mai, toata lumea o stie.
Credeti ca domnul Ionut Popa actualul viceprimar o stie? Ei, as!

In ultima luna inainte de alegerile din 1 iunie, adica in luna mai 2008, au fost emise 160 de dispozitii in temeiul Legii 10. Acum aproape un an, in septembrie 2007, Ionut Popa promitea ca va finaliza retrocedarile in cel mult trei ani. In realitate, viceprimarul Ionut Popa nu e in stare nici macar in ultima luna sa ridice ritmul fata de mitoman. Macar in campanie electorala sa tina ritmul pentru finalizarea in trei ani, adica de aproximativ 1,000 de dispozitii pe luna.

Ia uitati ce spunea in articol:

"Ionuţ Popa a precizat că din actuala comisie viceprimarul responsabil nu mai face parte, ci a adus aici numai specialişti, cărora le-a impus soluţionarea a cel puţin 50-60 de dosare pe zi."

Daca va place activitatea lui Ionut Popa ca viceprimar, va rog sa-l votati: candideaza la un post de consilier general din partea PD-L!

Pactul pentru Bucuresti: scurte comentarii

In pact exista prevederi privind retrocedarea proprietatilor:

"2. Se va urgenta procesul de retrocedare a proprietatilor . Primaria Generala, în procesul de retrocedare, va aplica cu strictete legea 213/2004 care prevede ca bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, si va initia actiuni în instanta pentru anularea hotarârilor judecatoresti de punere în posesie pe domeniul public, neconforme cu legea."

Cu parere de rau, dar in pact sunt amestecate cateva lucruri care nu tin de primarie. Sunt cateva discutii despre modificari legislative, lucruri care tin de parlament, nicidecum de primarie sau candidatii la primarie.

Chiar in textul reluat, desi sunt de acord cu urgentarea procesului de retrocedare, isi fac loc aprecieri ale unei persoane fara elementare cunostinte de drept. Recunoasterea hotararilor judecatoresti si a fortei acestora este esentiala pentru functionarea unui stat de drept. Impotriva unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile se pot doar formula cai de atac extraordinare sau se poate face plangere la CEDO. Desi relatarile mass-media si, pe cale de consecinta, mare parte din opinia publica impartaseste opinia ca CEDO este o suprainstanta nationala unde te poti plange oricand si oricum, lucurile nu stau chiar asa. E pueril, ca sa nu folosesc un cuvant mai tare, sa pui in vedere primariei sa atace in instanta hotararile nelegale. Pai, daca sunt hotarari, atunci se prezuma ca sunt legale. Primaria ar trebui sa le respecte, chiar asa rele cum sunt.

Altfel, o initiativa laudabila pe fond. Si se pare ca sub presiunea ONG-urilor semnatare, exista si candidati care vor semna pactul.

Pactul pentru Bucuresti

Mai jos reiau Pactul pentru Bucuresti, de la Bucurestiul meu.

Asociatii semnatare:

• Alianta Civica • Agentia pentru Monitorizarea Presei – Active Watch • Asociatia ALMA-RO • Asociatia Bate Saua sa Priceapa Iapa • Asociatia Bucuresti • Asociatia Culturala Goodartofnoon • Asociatia Eco - Assist • Asociatia Investitorilor din Centrul Istoric (AICI) • Asociatia Komunitas • Asociatia pentru Arheologie Industriala • Asociatia pentru Conservarea Ariilor Protejate Biocultural “Salvati Vama Veche” • Asociatia pentru Tranzitia Urbana (ATU) • Asociatia Rhabillage (Case care Plang) • Asociatia RPER – Rencontre du Patrimoine Europe - Roumanie • Asociatia Salvati Bucurestiul • Asociatia Sighisoara Durabila • Fundatia Eco-Civica • Fundatia Pro Patrimonio • Grupul pentru Dialog Social (GDS) • Grupul Arhiterra • Grupul Militia Spirituala • Societatea Academica din România (SAR) • Viitor Plus – Asociatia pentru Dezvoltare Durabila

PACTUL PENTRU BUCURESTI pentru mandatul 2008-2012

A. Strategia Bucurestiului
1. Se vor realiza, conform uzantelor internationale , o Strategie de Dezvoltare a Bucurestiului si, în baza acesteia, un nou Plan Urbanistic General (PUG) . Termen: 1 iunie 2010. Decizia de dezvoltare urbanistica se va unifica la nivelul Primariei Generale a Municipiului . 2. Se va urgenta procesul de retrocedare a proprietatilor . Primaria Generala, în procesul de retrocedare, va aplica cu strictete legea 213/2004 care prevede ca bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, si va initia actiuni în instanta pentru anularea hotarârilor judecatoresti de punere în posesie pe domeniul public, neconforme cu legea. 3. Se vor crea rezerve teritoriale ale Municipiului Bucuresti .

B. Urbanism
4. PUZ vor fi initiate doar de PMB, printr-o procedura conforma cu uzantele internationale . Certificatul de Urbanism (CU) emis de arhitectii-sefi se va rezuma la a fi un act de informare si nu va mai trimite la initierea unui PUZ . 5. Orice lucrare de arhitectura sau urbanism care implica fonduri, terenuri sau imobile publice va fi acordata exclusiv prin concurs public . Orice contract de parteneriat public-privat va avea inclusa documentatia tehnica . 6. Primariile de Sector vor pune in aplicare, conform legii, demolarea constructiilor sau a elementelor de constructie ilegale, si nu vor mai folosi procedura amenzii “pentru intrare în legalitate” . 7. Într-un an de zile se va crea un Birou de Informare la PMB care sa puna din oficiu la dispozitia publicului toate documentele de urbanism aprobate în ultimii zece ani si pe cele în curs de aprobare . Anunturile pentru toate initiativele de urbanism, constructii si demolari se vor afisa in zonele in care urmeaza sa fie operate cit si in acest birou, cu doua luni înainte de discutarea lor în Consiliul Local . 8. Se va interzice afisajul publicitar pe peretii exteriori ai cladirilor. 9. Fiecare comisie tehnica de avizare a PMB si a Primariilor de Sector va avea drept de veto în aprobarea unui proiect urbanistic . Membrii comisiilor trebuie sa fie numiti de organizatiile profesionale si sa nu se afle în conflict de interese . Comisia Tehnica de Urbanism si Amenajarea Teritoriului a PMB îsi va reînnoi componenta pâna la sfârsitul lui 2008 . Va fi refunctionalizat Centrul de Planificare Urbana al PMB.

C. Transport
10. Se va crea un sistem de transport în comun unificat la nivelul Primariei Municipiului Bucuresti, care sa includa metroul si sa valorifice reteaua feroviara si de gari existente. Se va întocmi si prezenta o strategie de dezvoltare unificata a acestui sistem de transport, având ca prioritati extinderea metroului catre cartiere si extinderea consistenta a sistemului de culoare dedicate pentru autobuze si troleibuze. Termen: 1 ianuarie 2010. 50% din liniile de transport de suprafata vor avea un orar afisat si respectat la 1 iunie 2010. 11. Parcarea ne-rezidentilor în zona centrala va fi taxata si limitata în timp . Se vor construi parcaje cu tarif diferentiat pe cele doua inele de circulatie ale orasului. Contractele de administrare si de colectare a taxelor pentru locurile de parcare pe domeniul public vor fi atribuite exclusiv prin licitatie publica . 12. Se va extinde si eficientiza sistemul de piste pentru biciclisti . 13. În doi ani va fi elaborat “Planul urbanistic logistic de dezvoltare a retelei comerciale”, conform HG 1454/2001, iar pâna atunci nu vor mai fi autorizate hipermarketuri si mall-uri in oras . 14. In interiorul primului inel de circulatie se va limita densitatea urbana la CUT maximum 3 .
D. Spatii verzi si baze sportive
15. Se va pastra destinatia si nu se vor înstraina spatiile verzi, bazele sportive si terenurile de joaca ale scolilor . 16. Se vor crea noi spatii verzi . Pâna în iunie 2012 Bucurestiul va avea 26mp de spatiu verde pe cap de locuitor si fiecare locuitor va avea un parc sau o gradina publica la 15 minute de mers pe jos . 17. Se va inventaria fondul verde in termen de un an, iar apoi vor fi monitorizate continuu starea si a operatiunile care se fac asupra acestuia . Se vor planta 600.000 arbori de aliniament.

E. Patrimoniu istoric
18. Prin Hotarire a CGMB, se va reveni la reglementarea de urbanism “PUZ Zone Protejate” acolo unde nu s-au acordat inca autorizatii de constructie. Termen: 1 ianuarie 2009 . In continuare, nu se vor aproba Planuri Urbanistice Zonale (PUZ) care sa modifice reglementarea urbanistica din PUG in Zonele Protejate si în Zona Centrala. 19. Se va inventaria fondul de imobile cu valoare arhitecturala care nu sint monumente istorice, pâna cu un an înainte de finalul mandatului. Ele se vor clasifica prin Hotarâre a CGMB intr-o noua categorie: imobile nedemolabile . Se vor interzice demolarile in Zonele Protejate si in Zona Centrala pina la terminarea inventarierii pentru fiecare din ele . 20. Se va propune un program specific de protectie si reabilitare a monumentelor istorice si a zonelor protejate. Termen: 1 iunie 2009 . Primariile vor aloca cel putin 5% din bugetul anual programului de conservare si restaurare a patrimoniului istoric. Se va infiinta o structura a PMB insarcinata cu protectia patrimoniului istoric. Termen: 1 ianuarie 2009 . Se va institui un sistem de amenzi drastice pentru proprietarii de imobile din zonele protejate care le provoaca sau le permit degradarea.

F. Transparenta decizionala
21. Se va transparentiza dezbaterea proiectelor de acte normative ale Consiliilor General si de Sectoare în general ; si cu precadere procesul de decizie in privinta investitiilor, a achizitiilor publice, a concesiunilor si a parteneriatelor public-privat . 22. Se va adopta de catre CGMB “Cartea alba a consultarii cetatenilor”, care va stabili principiile si metodologia de informare si consultare a populatiei pentru diverse tipuri de hotarari si proiecte ale CGMB . Termen: 1 iunie 2009. G. Schimbari de natura legislativa 23. Partidele semnatare se angajeaza sa sustina în Parlament amendamentele legislative presupuse de masurile propuse mai sus, si în special: • Amendarea prevederilor legii 350 a urbanismului care genereaza situatii de urbanism derogatoriu . Termen: 30 iunie 2008. • Aprobarea de catre Camera Deputatilor a OUG 114/2007 privind interzicerea schimbaarii destinatiei spatiilor verzi. Termen: 30 iunie 2008. • Eficientizarea legislatiei in privinta protectiei monumentelor . Termen: 1 noiembrie 2008.

EXPLICITARILE CARE URMEAZA SUNT PARTE INTEGRANTA A PREZENTULUI PACT Adica, printr-o procedura competitiva si printr-un mod de lucru complet transparent. Vezi in acest sens procesul lansat de Primaria Parisului in martie 2008 pentru realizarea unei strategii de dezvoltare a zonei metropolitane in documentul Designing the Future of the Paris Agglomeration – International Consultation on the Future of Metropolitan Paris.

În ultimii ani, Bucurestiul, ca toate orasele mari din România, s-a transformat enorm, dar numai ca rezultat al unor actiuni bazate pe interese punctuale. E nevoie de analize care sa identifice valorile ce dau identitate orasului. E nevoie de un plan coerent de dezvoltare, cu obiective ce tin de interesele comune ale locuitorilor, bazat pe analize multi- si inter-disciplinare si pe participarea actorilor urbani (locuitori, investitori, organizatii non-guvernamentale, specialisti, institutii publice si private) pentru o mediere armonioasa între interesele prezentului si ale viitorului. Instrumentul utilizat în tarile Uniunii Europene (si nu numai) este Strategia de Dezvoltare Locala, prin care experti, tehnicieni, politicieni si locuitori se alatura într-un efort de a cunoaste starea orasului, de a-i identifica neajunsurile si potentialul de dezvoltare. Acest drum este descris prin obiective, programe si proiecte care sunt corelate si cu bugetul local si care sunt planificate în timp. În felul acesta, dezvoltarea orasului nu se mai face la întâmplare sau la bunul plac al celui care are putere sa decida la un moment dat. Legislatia actuala defineste ca instrument al acestei planificari Planul Urbanistic General (PUG). Pentru Bucuresti, PUG-ul aprobat in 2000 este depasit atât prin dinamica de dezvoltare a orasului, cât si prin aprobarea a nenumarate Planuri Urbanistice Zonale (PUZ) care i-au modificat reglementarile. E de dorit ca Regulamentul aferent noului PUG sa fie în strânsa legatura cu programele si proiectele de dezvoltare stabilite în strategia de dezvoltare locala.

Strategiile si deciziile in tot ce tine de dezvoltarea orasului ca intreg (inclusiv o strategie economica, una sociala, o strategie de dezvoltare durabila in toate aspectele) vor fi atributul exclusiv al PMB. Primariile de Sector se vor limita la rolul de administratori ai sectoarelor. Se vor abroga Planurile Urbanistice Zonale de sector si se vor utiliza in exclusivitate prevederile PUG si ale PUZ aprobate de CGMB.

Astfel incit la 1 iunie 2012 comisia de la nivelul PMB sa finalizeze dosarele care tin exclusiv de competenta sa (i.e. cele care nu implica alte institutii, cum sint instantele judecatoresti). Fara clarificarea regimului regimului proprietatii pentru terenuri si imobile nu se poate face dezvoltare urbana durabila.

Trebuie sa existe rezerve de teren de care administratia locala sa poata dispune pentru constructia de locuinte sociale, de dotari de cartier, de parcuri, de fâsii de protectie, etc. Exista în prezent înca terenuri aflate în proprietatea privata a statului, cele mai multe la Ministerul Apararii. Acestea nu trebuie concesionate sau vândute catre proprietari privati tocmai pentru a avea rezerve ale orasului. În fostele tari comuniste exista programe nationale de dezvoltare urbana pe fostele terenuri ale armatei.


Se va stopa astfel actuala practica scandaloasa si unica in Europa a "urbanismului privat contra cost". Sensul urbanismului este armonizarea interesului colectiv cu cel individual. Nu mai exista urbanism daca, asa cum se întâmpla în România, investitorii privati îsi pot comanda la liber PUZ-uri pe zone mari sau mici – sau, absurd, pe o singura parcela – fara consultarea vecinilor. O data aprobate aceste documentatii, cu derogare de la PUG, ele schimba complet profilul zonei, modificând parametri esentiali precum regimul de înaltime sau coeficientii de acoperire si utilizare a terenului, fara ca cei din jur sa afle sau sa aiba un cuvânt de spus. Coerenta urbanistica a Bucurestiului a fost distrusa de cele peste 1.000 de PUZ-uri de acest fel aprobate în ultimii ani, la presiunea intereselor private. Cerem ca aceasta practica sa înceteze imediat: întâi prin decizie administrativa locala (respingerea propunerilor private de PUZ) si apoi prin amendarea legii. Pentru orice nou proiect urbanistic sau document de planificare urbana, tema (inclusiv delimitarea zonei, care nu mai poate fi o singura parcela) va fi elaborata printr-un concurs sub egida OAR sau RUR. Procedura va contine consultare publica (structurata si dupa o metodologie precisa). Realizarea PUZ se va face de catre o echipa interdisciplinara, aleasa prin concurs. Analiza situatiei existente va cuprinde obligatoriu si un studiu sociologic, antropologic si cultural al zonei, precum si un studiu de compatibilitate între utilizarile propuse si modul de functionare al zonei în prezent. Vor fi cerute în mod obligatoriu ca parte a documentatiei de urbanism toate studiile de impact care arata cum se va modifica situatia pentru trafic auto si pietonal, pentru însorire, pentru micro-climat sau schimbarile de functiuni. Hotarirea de aprobare a fiecarui PUZ poate fi luata doar cu votul a 66% din consilierii prezenti la sedinta.

Certificatul de urbanism (CU) este actul de informare emis de Primaria Generala sau cele de sector prin care se fac cunoscute solicitantului regimul juridic, economic si tehnic al terenurilor si constructiilor existente, stabilindu-se cerintele urbanistice aplicabile amplasamentului, precum si lista de avize necesare autorizarii. Aberatia este însa ca s-au creat în practica diverse forme de Certificate de Urbanism, desi legea nu diferentiaza între CU de informare, vânzare sau mai ales cel de initiere a unei noi documentatii de urbanism. În momentul de fata, prin CU este permisa initierea de PUZ derogatorii, ce contrazic regulile stabilite prin PUG.

Legea permite dar nu obliga autoritatea locala la organizarea unui concurs. Practica este sa se organizeze o licitatie în care criteriul determinant nu este cel estetic si functional, ci pretul minim de executie. Cerem autoritatilor din Bucuresti sa nu mai mearga pe calea minimei rezistente si sa foloseasca toata puterea de decizie pe care le-o da legea actuala, organizând transparent concursuri de solutii.

Pentru a preveni practica curenta in care se negociaza doar solutia economica. In cazul proiectelor de arhitectura sau urbanism, oferta tehnica cistigatoare va fi stabilita exclusiv prin concurs, conform punctului 5.

Oricine poate sa construisca orice, fara autorizatie, sau fara sa respecte autorizatia de constructie primita (de exemplu, 2-3 etaje în plus) stiind ca va scapa cu o amenda si cu un proces verbal de intrare in legalitate. Aceasta este o portita de scapare inadmisibila într-o tara în care legile înseamna ceva. Cu un astfel de document, cei amendati, în loc sa trebuiasca sa demoleze ce au construit ilegal, au permisiunea Primariei de Sector si a ISC sa mearga la autoritati cu un nou proiect sau chiar cu o documentatie de urbanism conforma cu ceea ce au construit deja.

Primariile de sector nu vor mai acorda suplimente de POT, CUT, Hmax. Nu vor mai uzita de artificii ca: etaje tehnice care sint de fapt etaje pentru locuit; inaltime exprimata numai in nivele, nu si in Hmax pentru recompartimentare ulterioara a nivelelor; mansardare cu mai multe etaje de mansarda.

Biroul va avea informatie la zi si personal capabil sa prezinte explicit pentru cetateni: (a) reglementari în vigoare, precum plansele de analize si propuneri PUG si Regulamentul Local de Urbanism, inclusiv documente explicative pe intelesul cetatenilor; toate PUZ-urile aprobate în ultimii 10 ani, cu documentatiile aferente; toate autorizatiile de constructie sau demolare emise în ultimii 10 ani, cu documentatiile aferente. (b) studii si proiecte pentru viitor, precum proiectele de dezvoltare urbana supuse dezbaterii publice, cu documentatiile aferente, autorizatiile de constructie sau demolare, cu documentatiile aferente. Oficiul va avea o pagina web actualizata si toate anunturile se vor publica simultan pe aceasta pagina.

Anuntul va fi insotit de plansele aferente si de programul de consultare a cetatenilor.

Acelasi drept il va avea Comisia de Avizare Tehnica de pe linga Agentiile de Protectia Mediului.

Fiecare membru va semna un document prin care sa certifice ca nu se afla in conflict de interese. In particular, membrii Comisiei Tehnice de Urbanism si Amenajarea Teritoriului (si rudele lor care intra in incidenta legala a conflictului de interese) nu vor elabora in perioada cit fac parte din comisie PUZ-uri si PUD-uri pe raza Municipiului Bucuresti, iar membrii Comisiei de Ecologie si Protectia Mediului nu vor elabora Studii de Impact Asupra Mediului pe raza Municipiului Bucuresti in perioada cit fac parte din comisie. Aceasta norma de bun simt este frecvent încalcata actualmente. Votul individual în comisii se va consemna iar procesul verbal se va face public imediat dupa sedinta.

În afara de arhitecti si urbanisti, ea va mai include cel putin un specialist in patrimoniu istoric, un ecolog, un sociolog, un inginer, un jurist cu cunostinte de urbanism, un specialist în economie urbana, un reprezentant al societatii civile.

Obiectivul principal va fi incurajarea transportului publis si alternativ in detrimental celui cu autoturismul.

Se vor identifica prin marcaj locurile de parcare colective sau individuale rezervate, contra cost, exclusiv rezidentilor.

Locurile de parcare nu vor putea fi subînchiriate unor firme sau institutii.

Acesta va contine amenajarea de sisteme de parcaj pentru biciclete. Se vor dezvolta programe de educare a populatiei cu privire la beneficiile utilizarii bicicletei.

Piata Obor isi va pastra destinatia de piata agroalimentara pe intreaga sa suprafata (prin suprafata sa, Piata Obor poate contracara tendintele monopoliste ale lanturilor de hipermarketuri; practica dovedeste ca este locul cu cele mai mici preturi la produsele agro-alimentare din Bucuresti).

CUT, coeficientul de utilizare al terenului, este raportul dintre suprafata insumata a tuturor nivelurilor imobilului si suprafata parcelei pe care este amplasat. Parisul are CUT limitat la 3 pe intraga sa suprafata, aceasta limita fiind conditionarea pe care infrastructura orasului o da pentru un nivel de confort acceptabil locuitorilor.

Vor fi interzise constructiilor de restaurante si terase in parcuri pe mai mult de 2% din suprafata lor totala.Vor fi interzise panourilor publicitare pe spatiile verzi. Va fi interzisa amplasarea de vecinatati agresante pentru Arborii Monumentali aflati pe lista Monumentelor Naturii protejate de Academia Romana si vor fi eliminate cele prezente in acest moment.

Poate fi realizata prin cumpararea de terenuri si prin amenajarea rezervelor teritoriale.

Se vor reabilita bazele sportive aflate in stare de parasire, prin parteneriat cu guvernul pentru cele aflate in subordinea acestuia. Se vor costrui stranduri astfel incit sa existe in iunie 2011 un strand cu preturi accesibile in zona de acces a fiecarui sector.

Instituirea unor garantii de buna executie pentru lucrarile de plantare si amenajare a spatiilor verzi; utilizarea speciilor de plante adaptate la mediul urban care nu necesita replantari anuale; toaletarea / taierile de reîntinerire / sa nu depaseasca 30% din coroana, in afara situatiilor exceptionale.

Se constata lipsa unei dimensiuni fundamentala a politicii urbane a PMB, cea care priveste monumentele istorice si zonele protejate. Chiar daca theoretic exista reglementari privind acest capitol, atita timp cit ele pot fi modificate prin PUZ, utilitatea lor practica este nula. Ca perspectiva strategica, se impune extinderea conceptului de Centru Istoric la limita orasului de sfirsit de secol XIX, inceput de secol XX, asa cum este cazul majoritatii capitalelor europene.

Nu se vor mai acorda autorizatii de constructie in Zonele Protejate si in Zona Centrala pe baza PUZ-urilor care contin derogari de la PUG in acest interval.

Partidele se angajeaza sa introduca in Legea 422 privind protejarea monumentelor istorice categoria de “imobil cu valoare arhitecturala, nedemolabil” (vezi punctul 22). Pina la adoptarea in legislativ a acestei modificari, Hotaririle CGMB vor defini aceasta categorie de imobile pe suprafata Bucurestiului.


Aprobarea prin Hotarire a CGMB a studiilor de cartare a imobilelor din cele 12 zone protejate pentru care cartarea a fost realizata. Termen: 1 octombrie 2008. Incheierea cartarii imobilelor din celelalte zone protejate si aprobarea lor prin Hotarire a CGMB. Termen: 1 iunie 2010. Declararea ca nedemolabile a celor aprox. 2400 de imobile identificate de echipa proiectului “Case care Plâng” ca avind valoare arhitecturala si aflate in pericol de a fi demolate.

inclusiv a celor de patrimoniul industrial

Programul de protectie si reabilitare a monumentelor si a zonelor protejate va prevedea costuri si grade de prioritate si se va desfasura pe toata durata mandatului. Programul va cuprinde si sustinere financiara si tehnica a proprietarilor si rezindentilor de monumente istorice. Bucurestiul va fi integrat in programele europene de protejare si refacere a patrimoniului. Operatiunile de refacere a Centrului Istoric vor fi extinse de la nivelul infrastructurii la imobile.

Aceasta va oferi servicii de consultanta tehnica pentru investitiile asupra imobilelor din zonele protejate (cum se intimpla la Sibiu). Va functiona eventual in cadrul Centrului de Planificare Urbana.

Se va posta o legatura vizibila de pe prima pagina a site-ului internet al PMB si al Primariilor de Sector catre proiectele de acte normative ale CGMB aflate in dezbatere publica (in acest moment sectiunea, cind exista, se gaseste cu greutate). Se va extinde de la 10 zile la 30 de zile termenul de depunere a observatiilor cu valoare de recomandare.Dezbaterea publica se va organiza in sedinta deschisa, cu invitarea mass-media si a tuturor organizatiilor non-guvernamentale interesate de dezvoltarea Bucurestiuluii. Toate observatiile scrise primite, precum si procesul verbal al fiecarei dezbateri publice se vor publica pe site-urile PMB si ale Primariilor de Sector si vor fi distribuite catre consilierii locali.

Se vor organiza consultari publice pe marginea documentatiei de atribuire, precum si a notelor de fundamentare si a studiilor de pre-fezabilitate, în cazul procedurilor de achizitie publica, concesiune sau parteneriat public-privat unde valoarea estimata a contractului este de peste 1 000 000 RON.
În cazul planurilor de investitii se vor preciza în mod concret obiectivele urmarite si rezultatele asteptate, precum si cerintele de eficienta si eficacitate pentru fiecare investitie propusa. Planurile de investitii vor fi supuse dezbaterii publice. Autoritatile locale se angajeaza sa urmareasca corespondenta între aceste elemente si contractele publice încheiate pentru îndeplinirea planului de investitii, pe tot parcursul procesului de achizitie publica si de executie a contractului. În conformitate cu cerintele Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, proiectul de buget local va fi supus dezbaterii publice înainte de a fi aprobat de Consiliul Local. Proiectul de buget va fi însotit de un document narativ, care sa detalieze obiectivele si activitatile finantate prin bugetul local, inclusiv termenele de realizare ale acestora. Atât proiectul de buget, cât si documentul narativ adiacent, vor fi facute publice cu cel putin 30 zile înaintea datei de desfasurare a dezbaterii publice. Ca standard de buna practica în asigurarea liberului acces la informatiile de interes public, Primaria Municipiului Bucuresti, precum si Primariile de sector, vor face publice din oficiu, prin intermediul paginii proprii de Internet, toate informatiile si datele ce decurg din încheierea si executarea contractelor publice si a protocoalelor cu institutii si autoritati publice, cu exceptia informatiilor din domeniul apararii nationale, sigurantei si ordinii publice, daca fac parte din categoriile informatiilor clasificate, potrivit legii.

Aceasta metodologie va fi elaborata ea insasi prin consultare cu factorii interesati (asociatii de proprietari, sectorul de afaceri, ONG, presa, etc). Va cuprinde pasii precisi cu metode, termeni, responsabilitati, pentru toate activitatile care au nevoie de parerea cetatenilor, adica sub-capitole ca: -informarea si consultarea in elaborarea strategiei de dezvoltare pe termen lung -informarea si consultarea in elaborarea politicilor sectoriale pe termen mediu -informarea si consultarea in elabrarea planurilor financiare multi-anuale de implementare a strategiei/politicilor sectoriale -informarea si consultarea in elaborarea bugetului local anual (cu sub-capitole: “inf si consultare in stabilirea taxelor si impozitelor locale”; “inf si consultare in elaborarea planului de investitii si imbunatatire capital”; “inf si consult in emiterea obligatiunilor municipale”; “inf si consult in contractarea imprumuturilor”; etc, etc) -informarea si consultarea in elaborarea planurilor de urbanism si AT -informarea si consultarea in vederea asocierii sau incheierii de parteneriate cu alte adm publice locale din tara sau strainatate.

Va fi eliminata prevederea conform careia PUZ poate fi initiat de un privat, iar procedura va fi cea prevazuta de nota (iv).

Vor fi adoptate propunerile legislative ale studiului Propuneri legislative zone protejate elaborat in 2006 de Pro Patrimonio, Romania Nostra, Ordinua Arhitectilor din Romania si Uniunea Arhitectilor din Romania. Va fi simplificata procedura clasarii de urgenta, care este in acest moment nefunctionala, intrucit apeleaza la documente aflate doar in posesia proprietarului.

Costanda reloaded in Parcul Tineretului

Ziua si Jurnalul National au articole pe aceeasi tema. As spune chiar din aceeasi sursa.

Pe scurt, Costanda are si o fata feminina, pe numele ei Micsunescu. Cata vreme oamenii de rand asteapta cu anii sa li se respecte dreptul, Videanu si compania, intre care Bold si Setran sunt prima linie, trag tare pe ultima suta sa mai rezolve un prieten.

Legea 10: de ce

As vrea sa explic de ce am pornit acest blog.
El face parte dintr-o serie de bloguri in care mai figureaza Videanu si legea si Blaga si legea.
Scopul acestui blog este respectarea Legii 10. Scopul celorlalte doua blogurii este respectarea de catre Primaria Municipiului Bucuresti a unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.
Legea 10 este o legea proasta si schioapa. Insa chiar asa proasta si schioapa este o lege si toti primarii ar trebui sa o respecte si sa o aplice. La fel, instantele judecatoresti ar trebui sa o aplice corect. Iar Kovesi ar trebui sa se abtina de la promovarea unor recursuri "in interesul legii" contrare bunului simt si principiilor de drept.
Asa ca pe acest blog veti gasi informatii despre Legea 10, pareri si poate, uneori, sfaturi.
Proprietatea nu-i un moft, domnule Iliescu! Sau tovarase Iliescu, dupa cum preferati.